Avea o voce haraita, de actor specializat in roluri negative si un nas ca o capsuna record.

Nu eram bokononist pe-atunci, aşa că am incuviinţat cu o oarecare iritare. Ca bokononist, aş fi acceptat cu dragă inimă să merg oriunde mi s-ar fi propus. După cum spune Bokonon, „Sugestiile de călătorie neobişnuite sint lecţii de dans pe care ni le dă Dumnezeu”.

Domnule dragă, cind o să dau prima oară ochii cu un inger, dac-o vrea Dumnezeu sa am parte de aşa ceva, o să mă minunez de aripile, nu de chipul său. Am văzut deja cel mai frumos chip cu putinţă.

— Uneori mă-ntreb dacă nu se născuse mort. N-am mai văzut niciodată un om care să fie atit de puţin interesat de viaţă. Cred că asta e buba cu lumea: prea mulţi oameni sus-puşi sint morţi de-a binelea.

La gitul pisicii omorite era un bilet. Pe el scria „Miau”.

Potrivit spuselor lui Bokonon, un wrang-wrang  este o persoană care ii abate pe ceilalţi de la o anumită direcţie de gindire, dezvăluind absurditatea acesteia prin simplul exemplu dat de viaţa sa personală.

Sint un bărbat experimentat, care, după socoteala făcută la un moment dat, a avut la viaţa lui mai bine de cincizeci şi trei de femei. Pot să spun că am văzut femei dezbracindu-se in toate felurile cu putinţă. Am văzut cortina dindu-se la o parte in fel şi chip in deschiderea ultimului act. Şi totuşi, singura femeie care mi-a smuls un geamăt fără să vreau nu a făcut altceva decit să-şi scoată sandalele.

Şi mi-am spus că trebuie să dispun inlăturarea imediată, in mijlocul euforiei generale, a cirligului ingrozitor atirnat la poarta palatului. Apoi mi-am dat seama că izbăvirea inseamnă mai mult decit aducerea la putere a unui profet, că ar trebui să existe bunătăţi de mincare, case frumoase pentru toată lumea, educaţie, sănătate şi fericire pentru toţi şi locuri de muncă pentru cei dornici să muncească – lucruri pe care Bokonon şi cu mine nu aveam cum să le asigurăm. Asa că binele si răul trebuiau să stea despărţite. Binele in junglă şi răul in palat.

Ce  şanse poate   avea omenirea, mi-am spus, atîta vreme cît există oameni  ca  Felix Hoenikker, care le oferă jucării de   felul  gheţii-9  unor   copii   mărginiţi,   aşa cum sînt aproape toţi oamenii de pe faţa pămîntului ?”

Oricine poate să solicite  un  moment  de repaus,  dar  nimeni nu ştie cît de lung va fi acesta.

De   aceea,   dacă   vrem   sâ-i   cinstim   azi   cu-adevâratpe cei o sută de fii ai insulei care au pierit,vă  propun  să  ne  dedicăm  timpul  rămas  dispreţuind ceea   ce   i-a   ucis,   adică   prostia   şi   răutatea   speciei umane.

Poate  că   atunci   cînd   ne  amintim   de  războaie   ar trebui   să   ne   dezbrăcăm,  să   ne   mînjim  trupurile   cu
vopsea,   să   umblăm   în   patru   labe   şi   sâ   grohăim  ca nişte   porci.   Cu  siguranţă   ar   fî   un   gest   mai   potrivit
decît  discursurile   nobile   şi   defilările   cu   steaguri   şi arme strălucitoare.

Unul   dintre   secretele   vieţii   pe   care   omul   nu le-a   înţeles   multă   vreme:   unele   făpturi   inspiră ceea ce expiră alteleşi viceversa.

Auzisem   odată   pe   cineva   spunînd   că anotimpurile din zona temperată sînt de fapt şase la   număr;   vara,   toamna,   amorţirea,   iarna, dezmorţirea   şi   primăvara.

—Ce mamă rea!
—Poftim?
—Pămîntul-mamă nu mai eo mamă iubitoare.

V a   fi   o   zi   cand   lumii   noastre   ceasul   li   va   suna
T ot ce ne-a dat  vreodată Domnul înapoi  va lua.
Şl   dacă-n   ziua   tristă   sâ-L   cerţi   amar   vei   vrea,
Nu te sfii: zîmbind, dreptate îţi va da.

Mi-am  amintit  o   reclamă   la   o   colecţie   de   cărţi pentru   copii,   intitulată  Cartea   cunoaşterii,  în reclamă, un băieţel şi o fetiţă îşi priveau încrezători tatăl.   „Tăticule,   întreba   unul   din   ei,   de   ce   e   cerul albastru   ?”   După   cîte   se   pare,   răspunsul   putea   fi găsit în Cartea cunoaşterii. Dacă tăticul meu ar fi fost lîngă mine în timp ce eu  şi  Mona  coboram  pe  drumul  dinspre  palat,  aş  fi avut   o   groază   de   întrebări   pentru   el:   „Tăticule,   de ce   sînt   pomii   ăştia   rupţi?   Tăticule,   de   ce   au   murit toate   păsările? Tăticule,  de  ce  e  cerul   atît  de  oribil şi   plin   de   viermi?   Tăticule,   de   ce   e   marea   aşa   de încremenită ?”Mi-am   dat   seama   că   sînt   persoana   cea   mai calificată   pentru   a   răspunde   la   aceste   întrebări.   în caz   că   i-ar   fi   păsat   cuiva,   ştiam   ce   se   întîmplase, unde şi cum.

E   drept   că   nu   supravieţuise   nici   un   animal   sau vreo   plantă.  Dar   gheaţa-9  conserva   porci,   vaci,
căprioare şi grămezi de păsări şi de fructe pînă cînd aveam   nevoie   să   Ie   dezgheţăm   şi   să   le   gătim.  Mai
mult,   rămăseseră  tone  de  conserve  care  nu  aşteptau decît  să fie găsite  sub  dârîmăturile oraşului Bolivar .
Şi   se   părea   că   sîntem   singurii   rămaşi   în   viaţă   pe insula San Lorenzo. Hrana   nu  reprezenta   o  problemă,   şi   nici   hainele sau   adăpostul,   deoarece   vremea   era   mereu   la   fel   -fierbinte,   uscată,   încremenită.   Eram   monoton   de sănătoşi.   După   toate   aparenţele,   microbii   muriseră şi ei, sau poate doar dormeau.

—îmi doresc să-ifi studiat mai amănunţit.
—Era destul de greu, fie şi în condiţii ideale.
—îmi doresc să fî studiat mai amănunţit totul.
—T oţi regretăm cîte ceva, mami.
—Mortul de la groapă nu se mai întoarce.—Cum   spunea   poetul,   mami,   „Dintre   toatevorbele despre oameni şi şoareci, cele mai triste
sînt «era să fie»”.
—Ce frumos şiadevărat!

(Contaminare   între   fraza  „Of  all   the  words  of  tongue and pen, the saddest are it might have been” („Dintre
toate   vorbele,   scrise   sau   rostite,   cele   mai   triste   sînt «era   să   fie»”),   aparţinîndu-i   lui   John   Greenleaf
Whittier,   faimos   poet   şi   reformator   american   din secolul al XlX-lea, şi titlul celebrului roman  Of Mice
and Men, semnat de John Steinbeck.)

Privea   colonia   de furnici   pe   care   o   construise.   Pescuise   din   ruinele tridimensionale   ale   oraşului   Bolivar   cîteva   furnici supravieţuitoare şi le crease o lume bidimensională, făcînd   un   sandvici   de   furnici   şi   ţărînă   între   două geamuri.   Furnicile   nu   puteau   face   nimic   fără   ca Frank să bage de seamă şi să comenteze. Experimentul   oferise   imediat   rezolvarea misterului supravieţuirii furnicilor într-o lume lipsită   de   apă.   Din   cîte   ştiu   eu,   erau   singurele insecte   care   supravieţuiseră,   şi   reuşiseră   formînd cu   corpurile   lor   ghemuri   în   jurul   bucăţelelor   de
gheaţă-9.  Corpurile   lor   generau   destulă   căldură pentru   a   produce   o   picătură   de   rouă,   iar   jumătate din furnici – cele dinspre centru – mureau. Rouă era potabilă. Iar cadavrele suratelor erau comestibile.
— Beţi,   mîncaţi   şi   vă   veseliţi,   căci   mîine vom   pieri,   le-am   spus   eu   lui   Frank   şi   micilor
săi canibali.
Reacţia   lui   era   mereu   aceeaşi.   O   predică ţîfnoasă   despre   învăţămintele   pe   care   le   pot   trage oamenii urmărind furnicile. Răspunsul  meu  era   şi   el   standard.   „Natura   este minunată, Frank. Minunată.”—Ştii   care   e   secretul  succesului  furnicilor  ?   mă întrebăelpentru ao miaoară.Furnicile coopereaza.
—E   un   cuvînt   bine   ales,   n-am   ce   zice:
cooperare.
—De unde ştiu ele cum să obţină apă?
—De unde ştiu eu cum să obţin apă ?
—Ştii foartebine că ăsta-iun răspuns prostesc.
—îmi pare rău.
—Pe   vremuri,   luam   în   serios   răspunsurile
prosteşti   pe  care  mi   le  dădeau  oamenii.   însă   am
trecut de faza asta.
—O adevărată piatră de hotar .
—M-am maturizat foarte mult. — Iar   preţul   l-a   plătit   omenirea   întreagă, ca să zic aşa.

Leagănul pisicii, Kurt Vonnegut ♥♥♥♥

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s