Insuportabila usuratate a fiintei, Milan Kundera ♥♥♥♥

PARTEA INTAI: Usuratatea si greutatea

In aceasta lume totul e dinainte iertat si in consecinta totul e ingaduit cu cinism.

Daca eterna revenire estepovara cea mai grea, atunci vietile noastre proiectate pe acest fundal pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor.

Dar este intr-adevar greutatea cumplita si usuratatea frumoasa?

Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne intoarcem sub ea, ne lipeste de pamant.Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata.

In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta uman sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative.

Parmenide a raspuns: usorul e pozitiv, greul e negativ. A avut dreptate sau nu? Aceasta-i intrebarea.Un singur lucru e sigur: contradictia greu-usor este cea mai misterioasa si cea mai plina de  semnificatii dintre toate contradictiile.

Dar era intr-adeva dragostea? Sentimentul ca voia sa moara alaturi de ea era de buna seama excesiv:  o vedea atunci pentru a 2-a oara in viata lui. Nu era asta mai curand reactia isterica a unui om care dandu-si seama in adancul sufletului lui de incapacitatea sa de a iubi , a inceput sa simuleze pt sine comedia dragostei? In acelasi timp,  subconstientul sau era atat de las, incat o alegea pt comedia sa tocmai pe aceasta  biata chelnerita de provincie care practic n-avea nicio sansa de a patrunde in viata lui.

Omul nu poate sti niciodata ce trebuie sa vrea, intrucat nu are decat o singura viata si n-are cum sa o compare cu niste vieti anterioare, nici s-o corecteze in niste vieti ulterioare. (Tomas)

Nu exista o posibilitate de a afla care hotarare e mai buna intrucat nu exista un termen de comparatie. Omul traieste totul pe loc pt intaia oara fara niciun fel de pregatire, ca un actor care ar intra in scena si ar juca, fara sa fi repetat vreodata. Dar ce valoare poate avea viata, daca prima repetitie a vietii e insasi viata? De aceea viata se asemana intotdeauna cu o schita. Dar nici ,,schita,, nu e cuv potrivit, caci schita e intotdeauna conceptul formal al unui lucru, pregatirea unui tablou, in timp ce schita vietii noastre e o chita a nimicului, un concept fara tablou. ,, Einmal ist keinmal.,, (proverb german), o data nu inseamna nimic, e ca si cand nu s-ar fi intamplat niciodata. Daca nu poti trai decat o singura viata, e ca si cand n-ai trai deloc.

Tomas nu-si dadea seama atunci ca metaforele sunt un lucru primejdios. Cu metaforele nu-i de joaca. Dragostea se poate naste dintr-o singura metafora.

Pt a avea certitudinea ca prieteia erotica nu va ceda niciodata in fata agresivitatii amoroase, se intalnea cu fiecare dintrea amantele sale permanente la intervale de timp f lungi.Considera perfecta aceasta metoda pe care o lauda si o raspandea printre amicii sai: ,,Tb respectata cu strictete regula de 3.Te poti vedea cu aceeasi femeie la itervale f apropiate dar in aceast caz, niciodata mai mult de 3 ori. Sau poti avea legaturi cu ea ani indelungati, dar numai cu conditia ca intre fiecare intalnire sa treaca cel putin 3 saptamani.,,

Si Tomas isi spuse in sinea lui:  sa faci dragoste cu o femeie si sa  dormi cu ea in acelasi pat – iata 2 pasiuni nu numai diferite, ci aproape contradictorii.Dragostea nu se manifesta prin dorinta de a face dragoste ( aceasta dorinta se aplica la un nr  nesfarsit de femei), ci prin dorinta somnului in 2 (dorinta ce se refera la o singura femeie).

,,As vrea sa fac dragoste cu tine in atelierul meu ca pe o scena de teatru in fata unor spectatori, carora nu le-ar fi ingaduit sa se apropie de noi. Dar nici sa ne scape din priviri n-ar putea.,, (Sabina, pictorita).

Nu era consecvent: odata isi tagaduia infidelitatea, alta data o justifica.

Cel care doreste sa paraseasca locul in care traieste nu e un om fericit.

Avea in urma sa 7 ani de viata cu Tereza si facea  acum constatarea  ca acesti ani  erau mai frumosi in amintire decat  in clipele care i-a trait.

Traise 7 ani priponit de Tereza si fiecare pas al sau era urmarit de ochii Terezei. Se simtea de parca i-ar fi atarnat de picioare niste bile grele de fier.. Acum, pe neasteptate, pasul lui devenise mult mai usor.Avea senzatia ca pluteste. Ajunsese in campul magic al lui Parmenide: se bucura de dulcea usuratate a fiintei.

Spre deosebire de Parmenide, greul era pt Beethoven, de buna seama, un lucru pozitiv. ,, Der schwer gefasste Entschluss.,,, decizia luata cu greutate e asociata cu vocea destinului (,,Es muss sein!,,); greutatea, necesitatea si valoarea sunt 3 notiuni legate intre ele, intrinsec. Tot ce-i necesar e greu, iar valoros e tot ce are greutate.

Maretia omului consta pt noi in faptul ca-si poarta destinul  asa cum purta Atlas pe umerii sai bolta cereasca. Eroul lui Beethoven e  un halterofil ridicator de greutati metafizice.

Dorinta de a se arunca in bratele Terezei disparuse cu desavarsire. Acum i se parea ca stateau fata in fata, in mijlocul unei vaste campii inzapezite, si tremurau amandoi de frig.

In afara iubirii sale realizate cu Tomas, mai exista in imensul posibilului un nr infinit de iubiri, nerealizate, cu alti barbati.

***

PARTEA A 2-A: Trupul si sufletul

Cel care nu are grija de trupul sau devine mult mai usor o victima a acestuia.

Fireste astazi trupul a incetat sa mai fie un mister; acum stim ca bataile din piept inseamna inima, si nasul nu-i altceva decat capatul unui tub ce  rasare din trup  ca sa aduca oxigenul in plamani. Iar fata nu-i decat un tablou de bord, in care se rasfrang toate mecanismele trupului:  digestia, vazul, auzul, respiratia, gandirea.

Intregul univers nu-i decat un urias lagar de concentrare al unor trupuri ce se aseamana intre ele ca 2 picaturi de apa si ale caror suflete sunt invizibile.

Numai intamplarea ne poate aparea ca un mesaj. Tot ce se petrece ca o necesitate, tot ce e asteptat si se  repeta zi de zi nu-i decat un lucru mut.Numai intamplarea ne spune ceva. Iar noi ne straduim sa citim in ea asa cum citesc tigancile in figurile desenate de  zatul cafelei pe fundul cestii.

Plina de asemenea vraji e intamplarea, nicidecum necesitatea.. Ca o dragoste sa ramana de neuitat, intamplarile tb sa se adune in jurul ei, ca pasarile, coborand din zbor, pe umerii Sf Frncisc de Assisi.

Se temea de venirea noptii, se temea de visele ei. Viata ei era taiata in doua.Noaptea si ziua isi disputau puterea asupra ei.

Cel ce tinde sa urce mereu mai sus, tb sa se astepte ca intr-o buna zi, sa-l cuprinda ameteala. Ameteala e altceva decat teama de a cadea. E vocea golului de sub noi care ne atrage, ne ispiteste, trezind in noi dorinta caderii, careia ne impotrivim apoi cu teama.

In fata era minciuna inteligibila, iar in spate adevarul neintelegibil.

-Ce vrei sa fac pt tine?

-Vreau sa fii batran. Cu 10 ani mai batran. Cu 20…

Prin asta voia sa spuna: vreau sa fii slab.Sa fii la fel de slab ca mine.

Cel ce traieste printre straini se misca intr-un spatiu vid, deasupra pamantului, fara acea plasa de protectie pe care i-o intinde oricarei fiinte umane propria-i tara, unde se afla familia sa, colegii sai, prietenii sai si unde se face lesne inteles in limba pe care o cunoaste din copilarie.

Avea chef sa distruga cu brutalitate tot trecutul ultimilor 7 ani.Acesta era vertijul.Dorinta insurmontabila, ametitoare, de a cadea.Am mai putea numi vertijul ,,betia slabiciunii,,.Ne dam seama de slabiciunea noastra si nu vrem sa-i opunem rezistenta, ci dimpotriva sa ne predam.Ne imbatam de propria slabiciune, vrem sa fim si mai slabi., sa cadem in plina strada sub privirile tuturor, vrem sa fim pe jos si chiar mai jos decat jos.

***

PARTEA A 3-A:  Cuvinte neintelese

Intelegeau amandoi cu exactitate semnificatia logica a cuvintelor pe care si le spuneau, dar fara sa auda murmurul raului semantic ce curgea prin aceste cuvinte. (…) Gestul era pt el un gest pur si simplu, neinteligibil, care avea darul sa-l descumpaneasca prin absenta semnificatiei. Atat timp cat oamenii sunt mai mult sau mai putin tineri si partitura muzicala a vietii lor se afla abia la primele masuri, acestia pot s-o scrie impreuna si sa-i schimbe motivele, dar atunci cand se intalnesc la o varsta mai coapta, partitura lor muzicala e mai mult sau mai putin terminata si fiecare cuvant, fiecare obiect semnifica altceva in compozitia fiecaruia in parte. Daca ar fi sa reiau toate discutiile dintre Sabina si Franz, as putea alcatui din neintelegerile lor un dictionar voluminos.

Fidelitatea confera unitate vietii noastre, care altfel,  s-ar risipi in mii de impresii efemere.

Sabina: ,, Nu imi place muzica. Poate daca as trai in alta epoca…si se gandeste la epoca lui Johann Sebastian Bach, cd muzica semana cu un trandafir inflorit pe imensa campie insapezita a tacerii.

Muzica era negatia frazelor, muzica era anticuvantul.

Inaintea dispariliei totale de pe fata pamintului, frumuselea va mai exista citeva clipe, ca o eroare. Frumusetea ca eroaree ultimul stadiu al istoriei frumusetii.

A trai in adevar, a nu minti pe nimeni, nici ec sine, e posibi doar cuconditia de a trai fara public. Din clipa in care exis un martor al comportamentului nostru, ne adaptam, vrind-nevrind ochilor care ne privesc, si nimic din ceca ce facem nu e autentic. A avea un public, a te gindi la acest public inseamna a trai in minciuna.

La Paris mornintele sunt atit de adinci, pe cit de inalte sunt casele.

Si-i pare rau ca a fost atit de nerabdatoare. Daca ar fi ramas impreuna mai multa vreme, ar fi inceput, eventual, sa inteleaga, incetul cu incetul, cuvintele pe care Ie rosteau. Vocabularele lor s-ar fi apropiat incetisor si eu sfiala unul de celalalt, ca niste indragostiti timizi, iar muzica lor, a fiecaruia in parte, ar fi inceput sa se contopeasca. Acum insa e pre a tirziu. Da, e prea tirziu.

Si pentru o femeie ce nu cunoaste astimparul, ideea de a se opri definitiv din cursa sa e de-a dreptul insuportabila.

***

PARTEA A 4-A: Trupul si sufletul

Cochetaria este o promisiune fara garantie a impreunarii sexuale.

Daca pentru alte femei cochetaria este o a doua natura,o0 rutina lipsita de orice semnificatie, pentru Tereza e, de-acum incolo, o zona de investigatii importante, ce trebuie s-o faca sa descopere si s-o invete ce poate. Dar tocmai pentru faptul de a fi atat de importanta siatat de grava. cochetaria ei e lipsita de orice usuratate, e fortata, voita, excesiva.

Dragostea lor e o ciudata arhitectura asimetridica ce se sprijina pe certitudinea absoluta a fidelitatii Terezei, asa cum se sprijina un palat gigantic pe o singura coloana de sustinere.

***

PARTEA A 5-A: Usuratatea si greutatea

In epoca moderna o idee nu poate fi retracta, ea poate fi cel mult combatuta, nicidecum retractata. Si intrucit. scumpe coleg, a retracta o idee e un lucru imposibil, pur verbal, formal.

De aceea nutreau fata de lasi o dragoste ascunsa: fara acestia, barbatia lor n-ar fi fost decat un efort banal si inutil, ce n-ar fi starnit admiratia nimanui.

Acum insa, Tomas se afla (pentru prima oara in viata lui) intr-o situatie in care asupra sa erau atintite mai multe priviri decat era in stare sa inregistreze.

***

PARTEA A 6-A: Marele mars

Fiul lui Stalin n-a avut parte de o viata uoara.Tatal sau il zamislest cu o femeie pe care, potrivit tuturor indiciilor, a impusat-o cu mina lui. Asadar, tinarul Stalin era fiul lui Dumnezeu. (caci tatal sau era venerat ca un dumnezeu) si, totodata, repudiat de acesta. Oamenii ii stiau de frica si friea lor era de doua ori indreptatita: putea sa Ie faca rau cu puterea sa (era, totusi, fiul lui Stalin) si, deopotriva, cu amicitia sa (tatal putea sa-I pedepseasdi oricind, fara sa pregete, pe prietenul fiului repudiat.) Damnatiunea si privilegiul, norocul si nenorocirea, nimeni n-a simtit mai concret ca fiul lui Stalin cit de substituibile sunt aceste contradictii si cit de scurta e caIea dintre cei doi poli ai existentei umane.

In Paradis exista voluptatea, nicidecum excitatia.

Alunci cand vorbeste inima, obiectia ratiunii e un act de necuviinta.

Si din nou ii raspunse tacerea muta, transformind deodata depresia lui Franz intr-o furie salbatica. Se afla la citiva pasi de podul ce despartea Thailanda de Cambodgia si fu cuprins pe neasteptate de dorinta netarmurita sa se napusteasdi intr-acolo sa strige spre cer niste injuraturi cumplite si sa moara in vacarmul asurzitor al canonadelor. Aceasta subita dorinta a pasnicuiui Franz ne aduce aminte de ceva: da, ne aduce aminte de fiul lui Stalin care a fugit sa se spinzure de firele de sarma ghimpata indircate cu electricitate, fiindca nu era in stare sa suporte vederea celor doi poli ai existentei umane apropiindu-se unul de altul, gata sa se atinga, facind astfel sa nu mai exisle nici o deosebire intre nobil si abject, intre inger si musca, intre Dumnezeu si cacat.

“We all need someone to look at us. we can be divided into four categories according to the kind of look we wish to live under. the first category longs for the look of an infinite number of anonymous eyes, in other words, for the look of the public. the second category is made up of people who have a vital need to be looked at by many known eyes. they are the tireless hosts of cocktail parties and dinners. they are happier than the people in the first category, who, when they lose their public, have the feeling that the lights have gone out in the room of their lives. this happens to nearly all of them sooner or later. people in the second category, on the other hand, can always come up with the eyes they need. then there is the third category, the category of people who need to be constantly before the eyes of the person they love. their situation is as dangerous as the situation of people in the first category. one day the eyes of their beloved will close, and the room will go dark. and finally there is the fourth category, the rarest, the category of people who live in the imaginary eyes of those who are not present. they are the dreamers.”

Pe piatra funerara, deasupra numelui tatalui sau, fu gravata la cererea lui, urmatoarea inseriptie: A vrut imparatia Domnului pe pamant.

<Dupa o lunga ratacire, intoarcere>, se poate citi pe monumentul funerar al visatorului Franz.

Inainte de a cadea pradauitarii, vom fi transformati in kitsch. Kitschul e statia de legatura inlre fiinta si uitare.

PARTEA A 7-A: Surasul lui Karenin.

Omenirea paraziteaza pe seama vacilor, asa cum paraziteaza tenia pe seama omului: s-a lipit de ugerul ei ca o lipitoare. Omul e parazitul vacii.

Tomas intra pe virfuri in odaita in care zacea Karenin. Dar Tereza nu voia sa-I lase singur cu el. Se aplecau amindoi deasupra bietului animal, fiecare din alta parte. Aceasta miscare comuna nu insemna un gest de impacare. Dimpotriva. Fiecare era singur. Tereza cu cainele ei, Tomas cu cainele lui. Mi-e teama sa nu ramina asa cu el pina in ultima clipa, despartiti unul de altul, fiecare eu singuratatea sa.

Era cu neputina sa nu dea crezare sinceritatii gla·sului sau. Si din nou ii veni in minte scena din dupa-amiaza aceea: Tomas reparind roata camionului, si ea descoperindu-i imbatrinirea. In ceea ce o privea, ajunsese acolo unde a vrut sa ajunga: isi dorise intotdeauna ca el sa imbatrineasca.