Un an…

Un an in Germania…truism sau nu, timpul trece…si timpul trece repede…Am intrat in categoria oamenilor de varsta a 2-a departe de Romania, intr-un orasel mic din Germania, de care pana mai acum 2-3 ani nici nu auzisem…E adevarat ca de cele mai multe ori (sau cel putin pana la varsta de 30 ani, in cazul meu), nu iti simti varsta…Insa uneori, se produce ceva, o ruptura, care te face sa o constientizezi…Eu am constientizat-o acut in ultimele luni…29 ani ma despart/leaga de Ro…Anii de aur, anii de liceu in care tot Universul se invartea in jurul nostru, anii de facultate in care intalnesti acele persoane pe care le poti numara pe degetele de la o mana si care au avut un impact atat de mare asupra ta, incat influenta lor nu s-a rezumat si nu se va rezuma niciodata doar la perioada in care le-ai intalnit…Anii alaturi de sora si de parinti, pe care nu demult ii puteai vedea ori de cate ori voiai…Distanta/Timpul nu reprezentau o bariera…Treptat, aproape pe nesimtite…lucrurile s-au schimbat….

Distanta e un cuvant care imi domina actiunile, gandurile si vocabularul…Timpul, si mai ales lipsa lui, devine o reala problema…Timpul si spatiul au acum noi valente pt mine…Dimensiunile temporale si spatiale nu mai sunt cele de acum 1 an…Totul s-a schimbat in jurul meu…Si sunt sigura ca asta nu are a face cu Germania, ci cu mine…
Ma trezesc de dimineata la peste 2000kms distanta de Ro, ies in strada si aud o limba straina, care nu e lb gandurilor mele. O sa ajung la un moment dat sa o vbesc fluent, dar nu cred ca va ajunge vreodata sa <imi acapareze> gandurile…Departe de ai mei…Niciodata nu am crezut ca o sa ma gandesc la ei intr-un context in care cuv <distanta> va fi recurent.
Ajung la serv, acolo unde in fiecare zi ma mira acelasi si un singur lucru: cum ne-a incurcat Dzeu limbile…toate limbile Pamantului…unde fiecare incearca <sa descifreze> lb celuilalt, unde italianul invata germana, iar francezul ia cursuri de portugheza.
Ma intorc acasa, deschid usa si cineva din living ma intampina cu: <Ai ajuns?> in limba mea materna…Asta ma face sa ma simt acasa…Dar doar in perimetrul celor 4 pereti…sau doar acolo unde el e langa mine.
Dar ce ma fac cu cei care intregesc sentimentul de <acasa> si care sunt la mai mult de 2000kms distanta? Distanta e chiar o problema, chiar daca acest cuv se potriveste de minune in contextul <Distanta NU e o problema>…Eu zic ca este…Eu o simt acut in fiecare zi…
Uneori ma gandesc la <(a)casa> de la cei 2000kms si la <casa> de aici ca la 2 Planete…ambele orbiteaza in jurul Soarelui, ambele au acelasi cer deasupra…si un vid intre….